Cela Neamțu - Doamna de pe strada Doamnei

CântecIn Bucuresti pe strada Doamnei la nr 9 se afla atelierul plasticienei Cela Neamtu.
O doamna nu putea avea atelierul decat pe strada DOAMNEI.
Daca ai sansa sa intrii acolo  incepi sa te multiplici.
Sunt in tapiseriile ei atatea coloane,arcade,raze de lumina, transparente,cantece, armonii,gradini cu frumoasele lor fiinte,altare,porti,incat te poti duce oriunde .
Poti fi chiar si in Ierihon.
Ma misc cu foarte mare atentie  nu cumva sa dau peste ghemele de fire in culori nebanuite sau mai bine zis stiute doar de ea.
Ea, care are acel simt inconfundabil ,aceea stiinta prin care firul CaNTa se unduieste,devine trecere cromatica intr-o tehnica care vine,spun eu, de undeva din zona medievala.
Tapiseriile CELEI au amprenta dumnezairii.
Degradeurile cu pasiunea ocrului si firescul compozitiei ma duce spre un taram al perfectiunii cromatice.
Ma asez atent   pe scaunul cu spatar din partea opusa usii.
Nu am foarte mult spatiu de miscare.
Cea mai importanta piesa de mobilier este ghergheful.
Este facut sanatos din bucati de lemn muncite cu stiinta.Are o deschidere de 3,80 m . imi explica ca dimensiunea optima, cea mai mare ,pentru o tapiserie, ar trebui sa fie in jur de 3,60 m.,latime ,din considerente tehnice.
Cand vad urzeala intinsa in cadrul de lemn sanatos am senzatia unei harfe uriase.  
O vad pe CELA ciupind corzile intruchipand CaNTUL ,  intruchipand armonii.
Se intoarce spre mine,zambeste,  se ajeaza in cele din urma pe un scaun fara spatar.Eu sunt musafirul si am locul de onoare.
Privirea  mea  nu poate sa nu cerceteze.Chiar daca stau in acel colt cu o mana sprijinita de masa nu pot sa nu vad.
Vad in primul rand lumina din atelier datorita celor trei ferestre mari.
Caut originile cromatice si esenta inceputului.stiu ca nu am nici o sansa dar incerc.
Ma misc putin  pe scaunul cu spatar ,mai schimb o vorba  si privirea si  mana mi se opreste pe cufarul de zestre din stanga  care are o ferecatura din cupru.O piesa de familie veche de generatii.
”Lada asta a carat multe si a mers mult”-mi-a spus ea .
Cuprul a imbatranit, ar trebui aranjat cumva.  Are insa aceea  trecere cromatica a ocrurilor care te lumineaza si incep sa inteleg sau asa vreau eu sa cred  ca de acolo vine  aceasta aplecare catre degradeuri.
Este atat de frumos sa crezi.
 La cufar a lucrat vremea ajungandu-se acum la o simfonie a trecerilor in aceeasi gama cromatica.
in tapiserie CELA face acest lucru prin stiinta.
Ma intreb apoi de unde socul alternantei cromatice.
in stanga mea, deasupra ferestrei este o ceramica de Radauti de traditie Colibaba.
Putin mai la dreapta, cam in stanga gherghefului ,asa cum stau eu, se afla  o icoana .
Recunosc o “Rastignire in patru campuri “de secol XIX,care are solutia cromatica cea obisnuita, traditionala, a complementaritatii culorilor.Este un desen simplu dar cu acea curatenie a transmiterii mesajului.
Ochii mei se invart si vad atarnate undeva pe perete ,in dreapta gherghefului, sulurile de hartie cu schitele tapiseriilor.Totul este gandit pana la o zecime de punct.
Stau cuminte pe scaunul cu spatar.
Ma uit la CELA care zambeste  si inteleg ca sunt intr-un templu.
Un templu al unei DOAMNE.


Acum templul se afla la Muzeul de Arta Vizuala –Galati
Multumim stimata DOAMNA

Muzeul de Artă Vizuală Galați