Carmen Poenaru

Accesări: 2058

Metamorfoze, fluidităţi, reverii

 

     Carmen Poenaru îmi pare a fi întruchiparea perfectă a neastâmpărului creator. Nu are linişte, nu are mulţumire sufletească până nu scoate la iveală ceva nou, e ca o flacără, arde neîncetat pentru arta ei. Elle a de l’envolée, zbaterea de aripi a imaginaţiei, fiind mereu în căutarea a ceva nou. Natură versatilă, ea inovează continuu. Trece cu uşurinţă de la o temă la alta, de la un registru stilistic la altul, experimentează, nu suportă încremenirea într-o formulă.

    Face pictură de şevalet, grafică, design vestimentar, artă ambientală, călătoreşte mult, câştigă burse, aleargă prin multe colţuri de lume, unde este invitată, deschide expoziţii într-un ritm susţinut, ia premii importante. Trăieşte în realitate, dar mai mult în vis, în imaginaţie, e ca o balerină care dansează graţios pe muchia fragilă dintre două lumi. Creaţia e visare, îi place ei să spună. Are o vitalitate exuberantă, consumându-şi intens, febril clipele de viaţă. E pe deplin stăpână pe mijloacele ei de expresie şi trece cu uşurinţă de la figurativ la abstract, într-un du-te-vino plin de farmec imprevizibil.

    Jonglează cu tehnicile cele mai diverse, într-un eclectism fecund pentru arta ei, care este una de imaginaţie. Şi are curajul de a rămâne o artistă liber profesionistă în vremuri grele, nesigure. Pentru că spiritul ei este unul, esenţialmente, liber. Pofta ei de viaţă, plăcerea imensă cu care se afundă în lucru, în atelierul ei, unde ascultă multă muzică bună, aceasta inspirând-o dintotdeauna, sunt contagioase, artista având darul de a transmite bucurie publicului ei cu ocazia fiecărei expoziţii, concepute ca un încântător spectacol vizual. De data aceasta, noua ei expoziţie stă sub semnul unor influenţe venite din marea, străvechea cultură a Indiei, ţară în care a fost în câteva rânduri şi a lucrat în cadrul unor proiecte mai ample, rămânând iremediabil îndrăgostită, fascinată de miracolul indian. Maya şi-a intitulat artista noua aventură a cunoaşterii, voind să surprindă ceva din şirul nesfârşit al transformărilor, al transmutărilor din viaţa care curge, gândul ei, la capătul acestor spectaculoase metamorfoze, fiind la desăvârşirea spirituală, la şansa de a deveni mai bun.

Artista observă sagace acumulările, interacţiunile dintre obiecte, dintre forme, schimbările de accente, de energie, ascultă vocea eurilor multiple în tentativa de a surpinde freamătul, vibraţia întregului de dincolo de aparenţe. Natura la vechii indieni era văzută ca o putere în plin dans, ca o vrăjitoare plină de fantezie, pe scurt, ca o femeie. Maya e o forţă de tip feminin, însemnând iluzie, amăgire, vrăjitorie, dar şi energie iradiantă. Carmen Poenaru ştie că în cultura indiană ea este înţeleasă ca însăşi facultatea prin care lumea ia naştere şi subzistă. Iar în lume totul curge, Unul se manifestă ca Multiplu, omogenitatea ca diversitate, fiinţa ca devenire.

     Această devenire neîntreruptă, acest şir al metamorfozelor îşi doreşte artista să surprindă în noul ei ciclu de lucrări, filtrând intensitatea emoţiilor, topind, în viziunea ei, şi o notă jucăuşă, caldă, tandră, umoristică. Ea ne restituie multiplicitatea şi continua fluiditate a formelor care înseamnă însăşi viaţa. Trăirile sale sunt când un vârtej, transmiţând tumultul interior sau dimpotrivă, sunt calme, senine, poetice, meditative. Iar culorile pânzelor sale sunt vii, proaspete, armonizate cu fineţe şi simţ muzical al acordurilor.

     Privind fascinantul spectacol al lumii, Carmen Poernaru ne invită să împărţim cu ea încântarea din faţa frumuseţii şi farmecului ei inepuizabile. Viaţa e minunată, ne spune artista, şi în ea există miracole, mari şi mici, totul este ca noi să le vedem şi să ne bucurăm de ele.

Carmen MIHALACHE
critic de artă

Imagini cu o parte dintre lucrările care pot fi văzute în expoziție


Carmen Poenaru, opţiunea între figurativ şi abstract

 

     Stabilită în oraşul Bacău din 1989, când a absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, Secţia tapiserie-creaţie vestimentară, clasa profesorilor Valeriu Vasilescu şi Doina Hordovan, Carmen Poenaru (n. 30 martie 1964, Barcea-Galaţi) a avut o evoluţie care a propulsat-o în rândul valorilor naţionale ale artei contemporane româneşti.
     S-a manifestat cu dărnicie de-a lungul celor 25 de ani de activitate în pictură şi grafica de şevalet, în arta icoanelor şi în designul vestimentar. Cu rezultate de notorietate în toate aceste genuri. Este membră nu numai a Uniunii Artiştilor Plastici din România, dar şi a Asociaţiei Europene a Artiştilor (2008), a Clubului UNESCO, Piraeus, Atena, Grecia (2008) şi a Asociaţiei Femeilor Creatoare în Arta Plastică din România (2012). În 1996 a beneficiat de o bursă de studii UNESCO-Aschberg la Centrul Internaţional de Cultură „Sanskriti Chendra” din New Delhi - India, eveniment care i-a marcat existenţa şi cariera artistică şi care a determinat-o să revină ulterior, pe cont propriu, deschizându-şi mai multe expoziţii (1998, 1999, 2001, 2005). „Experienţa indiană a fost unică, ne-a mărturisit artista. Am avut şansa să locuiesc într-o familie indiană, să observ ritualurile, obiceiurile şi credinţele acestora. Am călătorit destul de mult, poate nu atât cât mi-aş fi dorit. Am înţeles că Dumnezeu este în tot şi în toate şi că viaţa este un dar pe care trebuie să-l preţuim şi să-l sărbătorim permanent. Am învăţat că trebuie să-ţi trăieşti viaţa în armonie cu sufletul tău şi singura raportare reală este propria conştiinţă. Am învăţat că a fi generos şi a avea compasiune faţă de toate fiinţele te face mai puternic şi te centrează în propria fiinţă. Experienţele trăite au avut în mod firesc ecouri în arta mea. Ea a devenit mai viguroasă, mai liberă. Am învăţat că nu există reguli în combinarea culorilor. În sensul acesta, India este de neîntrecut, cele mai neobişnuite asocieri de culori, aproape ţipătoare, în contextul acela devin armonie pură. Însăşi arta mea a devenit un ritual închinat vieţii”.
     Creaţia lui Carmen Poenaru, de o mare varietate tematică, pendulează între figurativ şi arta abstractă. Această opţiune ne-o explică astfel pictoriţa: „Atunci când vreau să „spun” poveşti, apelez la figurativ, la imagini înregistrate de peste tot. Ca un magician le transform într-o altă realitate, le dau sensuri noi şi recompun o altă lume. Folosesc realitatea exterioară pentru a o crea pe cea interioară. Abstractul se află tot în realitate, nu fac decât să iau elemente din lumea înconjurătoare şi să le reorganizez pe suprafaţă în scopul susţinerii unei idei. Nu poţi înfăţişa ceea ce nu există în univers, aceste elemente constituie baza oricărei creaţii, depinde numai cum le foloseşti”. Opera sa este constituită în jurul unor mari cicluri: „Spaţiu”, „Lumină”, „Universul copilăriei, „Oglinda magică”, „Ritmuri”, „Grădini interioare”, „Eros”, „Capricii”, „Rupestre”, „Simboluri”, „Vibraţii”, „Colaj” ş.a. Tablourile conţin secvenţe ale universului mirific al copilăriei, nuduri feminine, reprezentări decorative cu motive florale, avimorfe şi antropomorfe, plăsmuiri în cheie abstractă, proiecţii cu ecouri suprarealiste. Uneori artista apelează la geometrizări şi stilizări inspirate din scoarţele populare româneşti, alteori imaginile sunt rezultatul unei fantezii debordante, pictate într-o coloristică explozivă, şocantă, produs al temperamentului său impetuos, energic, neliniştit, în continuă căutare de ceva nou. Carmen Poenaru a imortalizat în acelaşi timp privelişti ale peisajului unic din Insula Myconos din Grecia (expoziţia „Myconos, mirajul luminii”), al Deltei Dunării (expoziţia „Delta, finit-infinit”) din Turcia, India sau aspecte ale Veneţiei. Peste tot pe unde au purtat-o paşii, retina ei a reţinut imagini semnificative, cărora le-a pătruns spiritul, pe care le-a recreat cu mijloace proprii, dându-le viaţa durabilă a artei. În lucrările de pictură şi grafică realizate pe batic din mătase naturală din India, pictoriţa se mişcă de asemenea între figurativ şi abstract. Motivele sunt dintre cele mai diverse, explorate în serii precum: „Zbor”, „Metamorfoze”, „Grădini”, „Femei pe terase greceşti”, „Pictură abstractă”. Culorile sunt exuberante, linia desenului are fluiditate, artista îşi păstrează spontaneitatea şi siguranţa în configurarea elementelor ce alcătuiesc arhitectura compoziţiilor decorative. Unele din aceste baticuri pot fi folosite de femei în diferite ocazii şi sub diferite forme, pot fi chiar prelucrate sau utilizate pentru decoraţii interioare.
     La sfârşitul anului trecut, pictoriţa a făcut iubitorilor de frumos o nouă surpriză: expoziţia „Balcic, Orientul pierdut”. Mergând pe urmele artiştilor care în perioada interbelică au pictat aici (Tonitza, Petraşcu, Steriadi, Ştefan Dimitrescu, Ressu, Dărăscu, Şirato, Theodorescu-Sion, Marius Bunescu, Lucian Grigorecu etc.), în adevăratul „Barbizon al românilor”, de un pitoresc cu iz oriental, Carmen Poenaru a surprins în tablourile sale acea lumină specifică Coastei de Argint, Castelul Reginei Maria, supranumit „Cuibul singuratic”, Minaretul, Grădina Botanică, străduţe şi case vechi care încă se mai păstrează şi dau farmecul acelui peisaj la care sensibilitatea înaintaşilor săi a vibrat la cel mai înalt diapazon.
     La Galaţi, artista se află acum pentru prima oară cu o expoziţie personală: „Karma & Maya”. Despre semnificaţia acesteia, ea ne-a spus: „KARMA & MAYA” este un titlu cât se poate de potrivit. Lucrările sunt axate pe tema Karmei – destinul existenţei actuale generat de acţiunile şi faptele din vieţile trecute; Maya - iluzia vieţii, visul pe care-l trăim de la o existenţă la alta în accederea noastră spre absolut. Tablourile sunt compuse dintr-o suită de imagini în continuă schimbare şi transformare, este ca un dans ritualic al energiilor vieţii permanente. Ele înfăţişează o gamă largă de sentimente şi trăiri. Senzaţia de permanentă schimbare este dată de mişcarea spontană a liniei, iar culoarea deosebit de vie dă energie lucrărilor mele”.
Corneliu STOICA
critic de artă

Vă invităm să descărcați catalogul expoziției, în format PDF, de aici.