Lisandru NEAMTU

Accesări: 1945
     Cu aproape două decenii în urmă, în 1998, organizam la Muzeul de Artă Vizuală din Galați expoziția “Spațiu și materie” unde apăreau, pentru prima dată pe simezele instituției lucrări ale Celei Neamțu, Costin Neamțu și Lisandru Neamțu. Trei personalități distincte, inconfundabile. Încă din acel moment, în elevatul context al operei părinților săi, ansamblul de lucrări aparținând lui Lisandru Neamțu se individualiza prin trăsături stilistice bine definite, printr-o concepție elaborată a demersului plastic ce a continuat să se îmbogățească pe parcurs.
     Artist dedicat formației noilor generații de plasticieni dar și unei susținute activități curatoriale, Lisandru Neamțu a realizat numeroase lucrări monumentale și a publicat articole de specialitate; toate acestea constituie fațete ce sunt inerente, împlinesc și sunt legate prin conexiuni mai mult sau mai puțin evidente de creația sa artistică.
     Formația lui de monumentalist, vizibilă în anvergura spațială a compozițiilor sale este și astăzi o platformă pe care o regăsim în componenta operei lui Lisandru Neamțu, așa cum expresivitatea plină de forță a imaginii plastice, de unde nu lipsește finețea execuției deja existentă în expoziția din 1998, o întâlnim și astăzi în lucrările artistului. Interesant este că această finețe, această prețiozitate a gestului pictural construiește imagini ce cuceresc privitorul prin dezinvoltura lor, prin senzația de joc ce-l include pe acesta, îl invită să participe imaginativ la materializarea lui in forme sau obiecte. Există o elaborare precisă a armăturii ascunse a compozițiilor peste care gestualitatea pensulației se desfășoară  liberă, în trasee fluide pline de dinamism. 
     Încercând să definim perimetrul stilistic al lui Lisandru Neamțu, putem identifica în creația sa cel puțin două tendințe complementare ale demersului artistic: lucrări situate la interferența dintre figurativ și abstract si altele unde obiectul pune în evidență concretețea imaginii, detaliul semnificativ și explorarea materialității, vizibilă atât în obiectele tridimensionale cât și în cele bidimensionale. Adesea această alăturare figurativ- abstract capătă o valoare emblematică: fragmente arhitecturale sau de peisaj conviețuiesc pe aceeași suprafață cu obiecte ale vieții cotidiene, plutind într-un ambient dinamic unde gestul artistului trasează tușe prelungi, capricioase cu învolburări ce integrează obiectele recognoscibile. Așa sunt panourile cu personaje ale străzii –o figură feminină pe bicicletă, un cântăreț la violoncel- ce capătă o ciudată și amuzantă anvergură prin corelarea dintre detaliile precise și tușele aeriene, vaporoase ce ne pot duce cu gândul –din perspectiva tehnicii- la mari fresce din secolul al XVIII-lea. Corelate cu astfel de ecouri, imaginile moderne, stradale sunt puse intr-o perspectivă inedită, incitantă, ușor ironică.
     Din puritatea petei cromatice se întrupează configurații a căror realitate pare - în mod paradoxal-  mai concretă decât ne-am aștepta, mai încărcată de materialitate. E o realitate fragmentară însă, la fel ca cea din fluxul memoriei, în care detalii ale obiectului capătă consistență, în timp ce ambientul aparține altor zone, ale imaginarului sau chiar ale oniricului. Nu lipsesc de aici nici interferențele culturale, conexiuni mai mult sau mai puțin explicite cu perioade arhaice ale artei sau cu o simbolistică ale cărei ecouri îmbogățesc imaginile moderne cu reverberații ale timpurilor trecute. Astfel, insolita compoziție “Pește- orizont” poate evoca peștii zburători ai artei cretane dar și o complicată lume a visului; tot așa cum obiectele lui pictate (butuci din lemn) sugerează fragmente provenite dintr-o civilizație străveche, dar în aceeași măsură par a avea și o conexiune în prezent cu manifestările graffiti ale artei stradale, unde semnele  cele mai diverse se intersectează cu fragmente de imagini sau cu texte, nume. Privind în ansamblu lucrările lui Lisandru Neamțu, în acest context obiectele pictate sunt percepute ca o prelungire firească a picturii în spațiul real, în care e prezent și privitorul. Este un alt mod de a ne integra universului creat de artist. Este însă o realitate ce se metamorfozează ușor în spațiu oniric, într-un univers al fanteziei în care fragmente recognoscibile sunt recompuse dupa reguli pe care suntem invitați să le descoperim. 
     Trebuie însă precizat că in ciuda dezinvolturii ludice, suportul conceptual și tehnic al compozițiilor lui Lisandru Neamțu este foarte complex, chiar sofisticat. S-ar putea spune că în aceeeași imagine putem descifra concomitent ecouri ale tonalităților de fresca, sau ale unui gestualism ce conține virtuozități baroce dar și de tip expresionist- abstract; este o artă profund legată de lumea contemporană dar in același timp conectată la diferite straturi culturale, aceste conexiuni fiind subtil activate de spiritul creativ al artistului.   
     Așa cum e de așteptat, un rol însemnat în tot acest univers  îl are culoarea: tonalitățile de albastruri luminoase, corelate cu alburi, griuri și uneori accente de verde sau roșuri, creează o atmosferă aeriană, strălucitoare, o atmosferă a luminii și a unui spațiu ascensional plin de vitalitate.
 
Mariana Tomozei Cocoș
Critic de artă, muzeograf

Imagini surprinse la vernisaj. O bună parte dintre fotografiile de mai jos sunt realizate de artistul fotograf Adrian Mociulschi